The Romanians between the Orient and the Occident

  • Adrian Ignat Valahia University from Târgovişte, Romania
Keywords: Christianity, Orthodoxy, Latinity, Byzantine-Slavonian rite, Orient, Occident

Abstract

Christianity has forever marked the lives of the peoples who have embraced it. Through it, people have understood that this life is not the sole purpose of their existence, that preparing for the encounter of the living God, the One who sacrifices himself on the cross, then to overcome death by the resurrection, is the destination to which we are heading. That is why our entire existence must be placed in the service of God and others, so that we may be placed at the right of the Fair Judge (Matthew 25).
This study aims to present some aspects regarding our Latinity and Orthodoxy - as a true bridge between East and West. Also, the influence of the Byzantines in the life of the Romanian people will be analysed as well as the adoption of the Byzantine-Slavonian rite in our medieval culture. Thus, a complex image of our Romanian culture and spirituality specific to the 9th-14th centuries can be drawn.

References

Stăniloae D. Biserica Românească (II). In: „Cultură şi duhovnicie. Articles published in Telegraful Român (1942-1993)”, vol. 3, Bucharest: Basilica Publishing; 2012. 66; † IPS Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei. Misiologia creştină. Bucharest: ASA Publishing, 2002. 246-252.

Noica C. Sentimentul românesc al fiinţei. Bucharest: Humanitas Publishing; 1996. p. 8-9.

Stăniloae D. Reflecţii despre spiritualitatea poporului roman. Bucharest: Elion Publishing House; 2004. p. 17.

Netea V. Conştiinţa originii comune şi a unităţii naţionale în istoria poporului roman. Bucharest: Albatros Publishing; 1980. p. 17.

Obolensky D. Un commonwealth medieval: Bizanţul. Europa de Răsărit (500-1453). Bucharest: Corint Publishing; 2002.

Iorga N. Bizanţ după Bizanţ. Bucharest: 100+1 Grammar; 2002.

Ahrweiler H. La frontière et les frontières de Byzance en Orient. In “Byzance: les pays et les territoires”. London: Variorum Reprints; 1976. p. 210.

Turcuş Ş. Sfântul Scaun şi românii în secolul al XIII-lea. Bucharest: Enciclopedică; 2001. p. 61.

Iorga N. Istoria Bisericii româneşti şi a vieţii religioase a românilor. vol. I. Second Edition. Bucharest: Ministeriul de Culte; 1928. p. 19.

Moisescu GI, Lupşa Ş, Filipaşcu A. Istoria Bisericii Române. vol. I (- 1632). Bucharest: Romanian Orthodox Biblical Institute; 1957. p. 112.

Teodor DG. Creştinismul la est de Carpaţi de la origini până în secolul al XIV-lea. Iaşi: Metropolitan Moldavia and Bucovina Publishing House; 1991. p. 63.

Păcurariu M. Istoria Bisericii Ortodoxe Române. vol. I. Bucharest: Romanian Orthodox Biblical Institute; 1992. p. 194.

Stăniloae D. Rolul Ortodoxiei în formarea şi păstrarea fiinţei poporului român şi a unităţii naţionale. In: „Ortodoxia”. XXX (1979). no. 4. 599;

Păcurariu M. Contribuţia monahismului la promovarea culturii româneşti. In: „Monahismul ortodox românesc. Istorie, contribuţii şi repertorizare”. vol. II. Bucharest: Basilica; 2016. 181.

Tachiaos A-EN. Sfinţii Chiril şi Metodie şi culturalizarea slavilor. Bucharest: Sophia Publishing House; 2002. p. 8.

Ionescu GM. Istoria Mitropoliei Ungrovlahiei. vol. II (1708-1787). Bucharest: Stabilimentul Grafic Albert Baer; 1914. p. 21-22.

Suttner EC. Teologie şi biserică la români de la încreştinare până în secolul XX. Târgu-Lăpuş: Gutenberg Publishing; 2011. p. 31.

Panaitescu PP. Perioada slavonă la Români şi ruperea de cultura Apusului. Revista Fundaţiilor Regale. 1994;1:130. Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului. Bucharest: National Printing.

Bezdechi Ş. Nicolaus Olahus - Primul umanist de origine română. Aninoasa-Gorj: Ram; 1939.

Coman IIG. Umanismul ortodoxiei româneşti. In: vol. „Ortodoxia românească”. Bucharest: Romanian Orthodox Biblical Institute; 1992. p. 125.

Published
2019-10-08